Nu pot să citesc!

Orice text devine imposibil de parcurs chiar dacă eu facă eforturi. Literele mi se plimba dinainte, frazele se încâlcesc şi astfel lectura e prea puţin inteligibilă. Am încercat de mai multe ori, cărţi diferite, cărţi diferite, rezultatul a fost acelaşi: Nu pot să citesc!

M-am panicat. A fost un sentiment acut de neputinţă. Dur şi inedit totodată. Dacă până acum îmi făceam din citit un refugiu acum mă găsesc în imposibilitatea de a parcurge două pagini.

De ce oare nu pot să citesc?

Păi, principalul vinovat e stresul, STRESUL ultimelor trei luni a fost major.

Anul ăsta mi-a adus multe blocaje. Unul fizic, când m-am trezit ca un balon umflat cu heliu care abia mai făcea doi paşi fără să gâfâie.

Altul psihic, fiindcă nu m-am regăsit în oglindă şi nici în ceea ce devenisem şi am ajuns cu ditamai depresia la psiholog.

Şi al treilea emoţional, când o furtună mi-a luat omul alături de care am stat 29 de ani zi de zi.

Cum aş putea să nu fiu stresată? Dacă nu aş fi mi-aş pune semne de întrebare. Dar cum se gestionează stresul oare?
Cu răbdare, asumare şi mai ales perseverenţa. Orice recuperare a stării de bine presupune un efort susţinut, voinţă şi mai ales răbdare.

La fel şi în cazul cititului. Am încercat să am răbdare cu cărţile pe care le citesc. Dacă le deschideam crezând că nu pot să citesc orice luptă era pierdută, astfel că, a fost nevoie să îmi antrenez mintea să vrea să citească din nou. Nu a fost deloc uşor, am reuşit doar:

Concentrându-mă asupra textului, fără să îmi fixez un anumit număr de pagini, fără să caut a trage de timp dacă lectura nu era eficienta, fără a aştepta să pot citi din prima.

M-am chinuit efectiv să termin Raport către El Greco, acum trebuie să o reiau de la jumătate. Am zis că poate merge cu ceva uşor, Ce-aş fi eu fără tine?, după 20 de pagini am uitat-o pe noptieră, am trecut la Schopenhauer ca să vezi exces de zel şi… şi am citit 5 pagini.
Am procedat greşit, însă aruncându-mă dintr-o extremă în alta şi citind neorganizat, rezolvarea era alta.

Am căutat să aflu ce simt alţi oameni aflaţi în imposibilitatea de a citi, răspunsurile au fost diverse, dar cel mai tare mi-a plăcut asta:

Mulţumesc, Bogdan. Astă noapte am reflectat la viitoarea oră pe care trebuia să o dedic cititului şi azi, mult mai liniştită şi mai împăcată cu starea mea interioară, am citit 113 pagini.
Oh, da, Pântecele Parisului şi povestea lui Zola mă cheamă la ea constant. Abia aştept să vină seara.

Concluzia mea. Totul ţine de felul în care îmi ţin în frâu emoţia. Răspunsul nu e la ceilalţi, dar îţi aduce acel declic necesar.
Cu nu pot să citesc singură mi-am spus şi astfel mi-am pus înainte o piedică, pot să citesc, trebuie doar să caut a mă echilibra din nou, din toate punctele de vedere.

Nu pot să citesc

Sursa foto

 

2 thoughts on “Nu pot să citesc!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: