Cartea fericirii de Nina Berberova

Cartea fericirii de Nina Berberova

Cartea fericirii de Nina Berberova este una dintre cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit anul ăsta. După cum v-am spus mă ţin departe de titluri care par a sublinia idei mari sau categorice, atunci când am luat în mâna volumul Ninei Berberova m-a dus gândul la Istoria iubirii, care, a fost o mare dezamăgire, dar ştiind că ruşii scriu bine i-am dat credit felicitându-mă apoi, pentru că, nu m-am lăsat pradă unui gând apriori.

Vera, eroina cărţii este de-o naivitate cuceritoare, ea îşi povesteşte viaţa cu spăsire vorbind mai ales despre fericire şi iluzia de a fi crezut că a găsit-o acolo unde aceasta lipsea cu desăvârşire.

Cartea fericirii se dezvăluie simplu, cu puritate la început de fetiţă Vera, care, poate să găsească fericirea în orice şi apoi de femeia adultă aflată în căutarea împlinirii absolute.
Pe când era copilă în Petersburg, Vera se leagă sufleteşte iremediabil de Sam Adler, un băieţel din vecini pe care-l salvează când a fost uitat în parc. Din acea zi ea şi Sam devin cei mai buni prieteni. Vera vrea să îl facă al ei şi doar al ei iubindu-l în taină şi crezând că a atins fericirea.
Dar totul se năruie când Sam Adler pleacă spre a se împlini profesional, este un violonist de geniu şi o lăsă pe Vera singura prada dezamăgirii şi adolescenţei, orfană parcă, acolo, pe uliţa de basm a copilăriei.

— Rămas-bun, viaţa mea. Aminteşte-ţi de mine! — A citit ea pe chipul lui Sam.
— Rămas-bun, şi, dacă trebuie să fie pentru sute de ani, aşa să fie -i-a răspuns ea într-un chip abia audibil.

Din acel moment şi până la moartea tânărului, Vera nu-l mai vede, iar la căpătâiul acestuia într-un hotel parizian se întreabă ce ar fi fost dacă?
Între cei doi există o iubire nemărturisită, bazată doar pe confidenţe şi repetate scrisori, doar că fericirea de a avea parte de ea s-a destrămat prin ruptura definitivă.
Viaţa Verei îşi păstrează puritatea şi idealurile înalte, ea caută fericirea continuu şi se căsătoreşte dintr-o întâmplare.

„Hotărât lucru, nu se află aici nimeni de iubit” — s-a gândit Vera, ridicându-se, în timp ce vecinul ei se ridică şi el — „sau poate omul acesta?” A trecut în salonaş; în mintea ei, mijea o lumină.

Căutând iubirea devine prizoniera unei căsnicii cu un bărbat bolnav de pleurita. Alături de soţul său suporta povara nefericirii, dar şi supărarea părinţilor care nu o prea mai contactează după ce emigrează în Franţa.

A doua oară abandonată femeia îşi risipeşte tinereţea suportând cu stoicism crizele soţului şi înstrăinarea de toată lumea din afară.
După moartea previzibilă a partenerului de viaţă, Vera devine din nou liberă şi gata să caute din nou fericirea.
O va găsi când a ajuns la o vârstă la care mulţi renunţa la a o mai caută? Va fii nevoie de vreun sacrificiu pentru a fii fericită? Cum îşi va încheia această femeie cartea fericirii? Sperând şi durând căutând ca:

Fericirea de astăzi să fie şi fericirea de mâine, de poimâine.

Nota mea 5 din 5. 

Cartea fericirii de Nina Berberova

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: