Muştele de Jean Paul Sartre

Muştele de Jean Paul Sartre

Muştele de Jean Paul Sartre. Când am plecat cu lista la mica filială 1 a bibliotecii aveam scrise pe ea mai multe titluri semnate de Sartre, dar mi s-a înmânat doar „Teatru”. Neştiind ce m-a aşteaptă am plecat puţin dezamăgită acasă. Abia lectură a reuşit să înlocuiască acest sentiment cu o plăcere specială.

Întreaga incursiune în lumea teatrală a genialului francez aveam să-mi răspundă cu un cinism neiertător unor întrebări retorice.

Piesa Muştele de Jean Paul Sartre este un elogiu adus libertăţii unde găsim că idee centrală nevoia omului de a se folosi de liberul sau arbitru prin asumare.

Argosul, un infern dominat de remuşcările unor fapte abominabile din trecut este, e fapt, un oraş unde oamenii trăiesc sub imperiul fricii. Regele lor, Egist, este un slujbaş al zeului Răzbunării Jupiter care, îl foloseşte pentru a subjuga această masă de oameni inconştientă de puterea de a fi liberă.
Egist ajunsese rege printr-o crimă la care însăşi soţia fostului suveran a fost complice, iar din acel moment toată suflarea este supusă unei terori. Sărbătoarea morţilor este festinul celor defuncţi care vin să ceară socoteala acelora care le-au greşit, în această conjunctură toţi oamenii Argosului mânaţi aproape mecanic de teamă păcatului se tânguie spre a obţine iertare. Adunarea la care sunt toţi prezenţi semăna foarte mult cu o Judecată de apoi.

Atunci când Oreste, fiul regelui mort vine din exil şi le arata calea spre lumina prin sora lui Electra, care sfidează negrul sărbătorii printr-o rochie albă, puţini sunt aceia care au curajul să o şi creadă, mulţimea oarbă obişnuită cu acel mediu masochist se răzvrăteşte împotriva binelui din afară prin violenţă.

Deşi Electra este motivată de o răzbunare justă pentru toate necazurile avute din pricina mamei şi a regelui Egist atunci când fratele ei îi ucide pe cei doi ea se dezice de cele două crime.

Muştele, acele insecte simbolul al morţii îi acoperă ochii nemailăsând-o să vadă adevărata eliberare. Ea sfârşeşte prin a fi sfâşiată de erniile remuşcării.
Oreste singurul care îşi asumă responsabilitatea celor două crime făcute în numele tatălui său este hulit şi nevoit să iasă. Mesajul său nefiind acceptat de nici unul dintre cei din cetate.

Asumarea tuturor faptelor şi a exercitării liberului arbitru nu se poate face într-un spaţiu viciat de puterea malefică, încercarea de întoarcere spre bine este insuficientă atunci când este făcută printr-o faptă bună. Stârpirea râului se poate face doar cu un rău şi mai mare.

Domnia exercitată prin tiranie şi orbire este o domnie prin care li se ia dreptul de a fi liberi tuturor.
Libertatea poate fi câştigată doar în mod conştient prin asumarea faptelor şi forţei determinării de a schimba făgaşe.

Citate găsiţi aici

Nota mea 5 din 5

Cartea a o puteţi cumpăra de pe Carturesti  şi Elefant.

Muştele de Jean Paul Sartre

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: