O să te ţin în braţe cât vrei tu şi încă e o secundă

O să te ţin în braţe cât vrei tu şi încă e o secundă

O să te ţin în braţe cât vrei tu şi încă e o secundă nu e o carte după un jurnal, nu e doar o scriitură a unei jurnaliste populare în mediul online, e un îndemn la iubire, o proclamaţie pentru maternitate. Citesc demult pagina Prinţesei urbane, dar atunci când i-am cumpărat cartea am încercat să mă detaşez de tot ceea ce însemna pagina virtuala pentru a citi obiectiv scriitura din mâna mea.
A funcţionat ideea şi-am parcurs totul fără să judec şi fără să mi se pară că i-am cumpărat jurnalul în forma lui clasică cu toate că am descoperit multe pasaje din el.

Ioana are puterea de a trăi frumos, acolo, în regatul ei toate lucrurile urate care se întâmplă se pot transforma. Orice cumpănă poate fi o lecţie de viaţă, orice of îşi are o soluţie dacă e căutată cu pricepere, răbdare şi iubire.

Primul capitol mă şoca, m-au trecut fiori reci citind povestea unui accident teribil, un accident, însă ce avea să traseze traiectorii spre o altă viaţă.
O viaţă începută altfel, de la zero, dar începută frumos şi continuată în aceeaşi măsură.

O fetiţă săracă şi uneori nedreptăţita de modul de relaţionare a părinţilor cu ea, frustrată de pumnul ce I se punea în gură, ea îşi doreşte să corecteze toate acestea în viitor.
Şi le va corecta muncind din greu, construindu-şi o carieră pe propriile forţe, sperând şi dorindu-şi mai mult, mai bine, visând la Omul ce îi va aduce o familie şi copii.

Când Omul a venit povestea a căpătat acea încărcătură romantica pe care Prinţesa urbană o merită, până la visul de avea copii mai era doar un pas.

Un pas făcut greu, trecând printro pierdere imensă, cu o sarcină oprită în evoluţie şi coşmarul unei întreruperi trăit acut, dureros. Depresia de după avea să îi lase  Ioanei urme de nevindecat în suflet, dar avea să o întărească şi atunci când “cea mai iubită dintre finiţe”, Sofia, avea să vină pe lume femeia era şi mai pregătită să-I fie mama.

După o atenţie sporită asupra burţii, după un dialog între mama şi copilă nenăscută, după pregătirea termică a odăii din regat, după naşterea dintro zi de Paşte, Prinţesa urbană avea să fie o mamă împlinită.

Un pasaj special al cărţii este naşterea fetei povestită de tatăl ei, din punctul meu de vedere o declaraţie de iubire nesfârşită pentru amândouă.
Sofia încă de pe când dormea agitat în primele ei săptămâni de viaţă a fost un copil iubit. O fetiţă iubită care a crescut armonios, frumos şi liber. A fost lăsată să zburde, să se murdărească, să aleagă, să greşească, să relaţioneze, să iubească după cum simte. Perfect pentru a-I clădi fericirea nealterat, fără frustrări, fără certuri, fără pedepse, doar cu poveşti ce o ajutau să crească.

O să te ţin în braţe cât vrei tu şi încă e o secundă

La apariţia celui de-al doilea copil, Ivan, gelozia şi lipsa de afecţiune a Sofiei au fost înţelese şi nu judecate sau pedepsite.

Relaţia dintre cei doi construindu-se în joacă.
Ce-am învăţat eu din asta carte?
– Cum să îmi cultiv în minte dorinţa de mai bine, chiar şi atunci când nu mai ştiu pe unde să o iau.
– Să caut răspunsuri chiar şi atunci când lipsesc motivele “pentru a exista”.
– Ca de născut aş mai naşte, dacă aş mai avea ocazia.
– Maternitatea este o minune ce se desăvârşeşte prin povara ei.
– Copiii nu trebuie supuşi pedepselor sau frustrărilor noastre, dar nu trebuie să le lipsească regulile pentru a le orândui libertăţile.
– Ca orice femeie însărcinată poate fi o mamă bună trebuie doar să-şi dorească asta şi să-şi iubească pruncul.
Vă recomand să citiţi această carte şi să reflectaţi asupra ei, fie că sunteţi sau nu mame. E o carte plină de iubire.

Nota mea 2 din 5.

Cartea poate fi cumparata de pe Libris.ro

O să te ţin în braţe cât vrei tu şi încă e o secundă

2 thoughts on “O să te ţin în braţe cât vrei tu şi încă e o secundă”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: