Soţia călătorului în timp de Audrey Niffenegger

Soţia călătorului în timp de Audrey Niffenegger

Filmul Soţia călătorului în timp mi s-a părut un film incomplet, făcut în fugă, golit de emoţie şi plictisitor. Aşa l-am judecat căci despre cartea omonima am auzit doar lucruri bune. Ieri i-a venit şi acesteia rândul, când, am ales-o din multitudinea de titluri de pe lista mea “de citit”, pentru că, îmi doream să citesc o poveste de iubire dramatică. Soţia călătorului în timp de Audrey Niffenegger , insa m-a lăsat rece.
Am căutat alte recenzii pe net, toate cele pe care le-am citit sunt pozitive. Să fiu defectă? Să mă fi devenit mai insensibilă? Nu, e o chestiune ce ţine de gust, sunt cărţi care îţi plac şi care nu îţi plac. Mie asta nu mi-a plăcut deloc şi tocmai de asta mă încumet să scriu despre ea.

Soţia călătorului în timp de Audrey Niffenegger porneşte de la drama unui copil care îşi pierde mama şi se duce în vâltoarea unei vieţi nestatornice îmbibate în alcool şi tutun a unui bărbat care călătoreşte în timp.

Soţia călătorului în timp de Audrey Niffenegger
Henry suferă de o boală genetică extrem de rară şi astfel călătoreşte în timp. De fapt, se teleportează haotic în diferite spaţii temporale din trecut şi viitor fără să îşi poate controla dispariţiile ce apar pe neaşteptate.
Viaţa lui se desfăşoară discontinuu, e când copil, când matur, când pus fata în faţă cu el însuşi pe a învăţa nişte lecţii şi a înţelege care îi e de fapt drama personală. Henry cel matur e pus în faţa unei situaţii neplăcute, aceea de a îl învăţa pe Henry cel mic tehnici de supravieţuire, că furtul şi deschiderea unor uşi închise cu ajutorul agrafelor, dar tot el e acolo pentru a-l susţine pe copil în momentele de cumpănă ale copilăriei. Ca un vis urât, accidentul în care mama lui şi-a pierdut viaţa, revine pentru Henry indiferent în ce moment al vieţii s-ar afla. Accidentul acesta zguduie familia de muzicieni şi lasă un gol insurmontabil în inima băiatului.
Atunci când “aterizează” în viaţa lui Clare, o fetiţă de 6 ani, aceeaşi vârsta pe care o avea el în clipa în care şi-a pierdut mama, decide să-I fie prieten cu toate că îi despart nişte ani. Povestea aceasta începută frumos ar fi putut să fie una magică, dar…
Urmează cursul poveştilor facile şi e o flecăreală uşoară despre alcool, sex şi neînţelegeri familiare. Clare rămâne să-l aştepte pe Henry mereu, iar el se zbate să supravieţuiască prin suburbiile şi momentele timpului în care ajunge.

Prietenia cu călătorul ei în timp trebuie păstrată în secret faţă de familia Clarei, dacă îl descopereau aveau să-l înlăture din viaţa ei ca pe un nebun irecuperabil necrezându-I povestea incredibilă. Henry o însoţeşte până la maturitate pe Clare şi o susţine în toate acţiunile ei.
Aici firul se rupe şi toată naraţiunea se mută în zonă obscură petrecerilor adolescentine pline de alcool, nemulţumiri, curiozităţi şi sex.

Soţia călătorului în timp de Audrey Niffenegger
La fel şi prietenia transformată în idila dintre cei doi protagonisti, care, atunci când se revăd se refugiază pentru a şi-o trage. M-a deranjat limbajul acesta libertin şi urât până la o durere fizică, oare nu se puteau folosi altul pentru a nu păta povestea? Deh, poate sunt eu pretenţioasă. O acţiune libertine are un limbaj pe măsură.
Toate dialogurile şi toate încrengăturile sunt pe alocuri prosteşti şi fără noimă, doar de umplutură. Mai târziu am înţeles că autoarea are un oareşce talent, dar transforma totul într-un roman fluviu, superficial, nu ştie să-şi dozeze nici talentul şi nici ideea ofertantă.
Convinşi că vor fi soţ şi soţie, cei doi vor să rămână cât mai mult împreună, încercând să oprească dispariţiile şi călătoriile involuntare ale bărbatului.
Atunci când în sfârşit se căsătoresc îşi şi văd, insa pasiunile diferite şi încearcă să îşi ascundă mai ales plăcerile muzicale unul de urechile celuilalt.
Evoluţia lor ca şi cuplu îmi pare mai mult o singurătate în doi unde domneşte o nemulţumire continuă.
Clare aşteaptă, Henry încearcă să ţină pasul în călătorii, dar îmbătrâneşte vizibil şi e nepregătit când Clare e pe punctul de a-l face tata.

Soţia călătorului în timp de Audrey Niffenegger

Prima sarcină o pierde, însă. La fel şi următoarele 6 şi toată disperarea femeii atinge apogeul.
În vreme ce Henry ajunge să descopere sorgintea bolii şi o aseamănă împreună cu curantul cu epilepsia, Clare vrea să nu mai respingă viaţa ce se năştea în ea. Între atâtea plecări şi avea veniri, bine că mai au timp să se bucure de un timp împreună si sa-l umple cu viata.

Până la urma minunea se împlineşte şi Clare vrea s îl aibă pe soţul ei alături în momentul naşterii, dar chiar şi atunci el dispare pentru a reveni în alt chip şi în altă parte al aceluiaşi spaţiu al sălii de naşteri.
Nimic nu rămâne, însă nepecetluit de boala şi fetiţa devine şi ea o călătoare în timp. Visul urât continuă.
Uşor dezamăgită de finalul puţin credibil mă declar dezamăgită de întreaga carte.
Nu e deloc pe măsură aşteptărilor şi poate e supraevaluata datorită temei inedite pe care o abordează.
E asemeni unui coşmar ce se repetă noapte de noapte, până la epuizare. Viaţa celor doi întinsă pe parcursul a 30 de ani se confundă pe alocuri cu neverosimilul visului urât, căruia doar cu îndrăzneală, soţia călătorului în timp vrea să îi fure iubirea.

Nota mea 1 din 5.
O puteţi cumpăra de la libris unde are şi transport gratuit.

Soţia călătorului în timp de Audrey Niffenegger

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: