Ce am citit in 2018?

Ce am citit in 2018?

Pentru anul asta am avut planuri mari cu cartile, poate cele mai ambitioase si mai ample pe care le-am intocmit pana acum, doar ca socoteala nu se potriveste intotdeauna si dintre cele 120 de carti din lista cu dorinte am citit doar 44. Morala, niciodata sa nu iti propui mai mult decat iti permite timpul. Si daca e sa aplic o vorba o aplic pe asta ca o motivatie “nu cred că poți sta rău la capitolul ăsta, orice carte citită e un câștig ” auzit-a pe straduta cu iluzii.

 

 

Dar din ce am citit in 2018 mi-a placut foarte mult:

  1. Un barbat pe nume Ove carte despre care am vorbit aici si care m-a facut sa pretuiesc si mai tare oamenii in varsta.
  2. Scafandrul si fluturele alta drama care a sfasiat din mine o bucata de emotie, pentru ca ,e scrisa de un om complet inert si captiv in trupul sau, din pacate moartea l-a luat cand avea multe de spus. Imi doresc ca aceasta carte sa nu mai fie doar o ciorna pe aici.
  3. La fel si Vraciul, o capodopera impresionata despre caderea in dizgratie a unui geniu in lumea medicala, renasterea lui din cenusa si traseul spre o alta viata, una in care asteptarile sunt mai realiste si unde nimic ce e material nu conteaza.
  4. Sunt o baba comunista de Dan Lungu nu e nostalgia trecutului, ci povestea unei vieti traite dupa modelul acela, una care s-a dovedit mai buna decat cea din prezent.
  5. O inima atat de alba cu un autor genial pe care o sa-l mai caut, Javier Marias.
  6. Regret ca Amos Oz a murit zilele trecute dupa un cancer galopant, avea atat de mult talent, mie mi-a aratat-o in Sotul meu, Michael. O sa va vorbesc despre ea.

Mi-a facut placere sa recitesc in 2018:

Anna Karenina si l-am redescoperit pe barbatul din Karenin.

Faust si am vazut vulgul cu alti ochi asa incat am inteles ce inseamna munca unui intelectual,

Numele Trandafirului si Maestrul si margareta.

Aveam alte asteptari de la :

Origini de Dan Brawn, care seamana teribil cu Codul lui Davinci si e pe alocuri previzibila.

Absolut tot care are parte de o atentie prea mare.

Si Tetralogia Napoletana a Elenei Ferrante care desi avea un context exceptional din punct de vedere istoric, social, politic si cultural s-a dovedit o picatura intr-un ocean.

Ce am citit in 2018 m-a facut sa imi schimb anumite perceptii si poate sa ma redescopar, sa am mai multa incredere in mine.

La anul voi schimba ceva.

Voi ce ati citit?

ce am citit in 2018

 

 

Sursa foto https://pixabay.com

 

 

 

3 thoughts on “Ce am citit in 2018?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: